In literatura de specialitate se estimeaza ca factorii de stres biologic din cultura (boli, daunatori, buruieni) aduc daune soiurilor si hibrizilor cultivati, in ceea ce priveste potentialul de productie, cu pana la 50 de procente.
Buruienile concureaza plantele de cultura pentru nutrienti, apa si lumina dar pagubele aduse culturii difera in functie de gradul de imburuienare, planta cultivata si stadiul de dezvoltare al plantei cultivate la care apare concurenta buruienilor. O planta matura, cu sistemul radicular complet dezvoltat va fi mai putin deranjata de concurenta cu buruienile fata de aceeasi planta aflata in stadii incipiente de dezvoltare
Sursele principale de imburuienare a culturilor sunt:
- Seminte de buruieni din sol - in tara noastra rezerva de seminte din sol este foarte mare si se inmulteste anual daca buruienile ajung la fenofaza producerii de seminte
- Terenurile necultivate - pe aceste terenuri se regasesc o mare varietate de buruieni a caror seminte infesteaza prin diferite cai terenurile din apropiere
- Gunoiul de grajd - aplicarea de gunoi de grajd nefermentat poate duce la infestarea terenului cu seminte de buruieni viabile
- Materialul de semanat - utilizarea materialului de semanat care nu provine dintr-un lot semincer si nu a fost conditionat reprezinta o sursa de imburuienare.
Dintre buruienile care se ragasesc pe terenurile din tara noastra, anumite specii (
Avena fatua,
Phragmites australis, Xanthium sp, Cirsium arvens etc.) sunt considerate
buruieni problema deoarece produc pagube mari productiei prin voracitatea lor si sunt dificil de combatut.
In ultimii ani, cu schimbarile climatice care au condus la toamne lungi, buruienile au avut conditii optime pentru mai multe fructificari, mai ales daca s-a actionat asupra lor mecanic. Atingerea maturitatii florale la buruienile care se dezvolta dupa recoltarea culturii reprezinta o sursa care mareste cantitatea de seminte prezenta in sol. In conditiile infestarii puternice cu buruieni problema sau in anii secetosi in care lucrarile de pregatire a terenului dupa recoltat se face mai dificil, erbicidarea dupa recoltare poate reprezenta o buna alternativa.
Inainte de efectuarea lucrarii trebuie analizati cativa factori importanti:
- Raportul cost versus eficacitate - lucrarea trebuie efectuata pe terenurile puternic inburuienate nu pe terenuri unde buruienile se pot combate cu ocazia lucrarilor mecanice (arat, discuit, etc.)
- Rotatia culturilor - trebuie avut in vedere remanenta erbicidelor care se vor folosi pentru combaterea buruienilor si efectul lor asupra culturii ce urmeaza. Nu se vor folosi erbicide cu remanenta care afecteaza fitotoxic viitoarea cultura.
- Momentul efectuarii erbicidarii - se are in vedere ca unele erbicide isi pot pierde din proprietati in momentul in care temperatura ambientala este prea ridicata sau prea joasa, deci se utilizeaza erbicide care isi mentin principiile active.
- Paleta de buruieni existenta - inainte de efectuarea lucrarii este bine sa se faca o evaluare a starii de imburuienare pentru a se identifica speciile de buruieni care trebuie combatute si astfel alese produsele si strategiile cele mai bune pentru a fi aplicate.
Pe langa acesti factori este importanta si epoca de aplicare in functie de faza de crestere a buruienilor si respectarea cantitatilor recomandate de substanta. De asemenea trebuie avute in vedere substanta aplicata si numarul de aplicari, la o folosire de lunga durata putand aparea fenomenul de rezistenta.
Daca se respecta acesti factori si se opteaza pentru un sistem integrat si rational de lucrari, erbicidarea dupa recoltare poate reprezenta o oportunitate aditionala in combaterea buruienilor problema si duce la diminuarea spectrului de buruieni prezente pe terenurile exploatate.
