Ziarul agricultorilor > Agricultura romaneasca sufera de… „resurse umane”

Agricultura romaneasca sufera de… „resurse umane”

Pe site-urile romanesti de profil, anunturile cu privire la angajarile in agricultura sunt extrem de di-verse, atat ca specializari cautate, cat si ca locuri de desfasurare a activitatii. Fie ca vorbim despre un inginer agronom la Salonta, despre un tehnolog in cultura ciupercilor la Tureni sau sef de ferma agricola la Bivolari, despre un simplu tractorist undeva lan-ga Hunedoara (toate sunt anunturi reale), devine limpede ca agricultura are nevoie de resurse umane calificate si in zone mai putin atractive din punctul de vedere al mirajului urban. DOUA ASPECTE MAJORE macina in mod curent agricultura romaneasca din perspectiva capitalului uman: primul este imbatranirea populatiei, iar al doilea, lipsa calificarilor. O analiza din 2015 arata ca aproape 60% din forta de munca implicata in agricultura o reprezinta persoane cu varste de peste 60 de ani, doar 74 de mii din cei aproape un milion de lucratori in agricultura avand intre 30 si 40 de ani. Exista programe multiple atat pentru a se stimula mutarea tinerilor in mediul rural (Submasura 6.1 – Instalarea tinerilor fermieri), cat si pentru calificarea resurselor, insa procedurile sunt greoaie, iar rezultatele sunt vizibile abia pe termen lung. 13.000 de cereri au fost aprobate in intervalul 2007-2013, insa 20% dintre tinerii care au aplicat la programele pentru fermieri s-au mutat la tara doar cu buletinul si ulterior au fost obligati sa restituie sumele. Pe de alta parte, asa cum arata anunturile de mai sus si numeroase altele similare, in agricultura se cauta oameni calificati in mod real, nu doar trecuti prin diverse cursuri superficiale. DIFICULTATI IN GASIREA UNOR RESURSE UMANE COMPETENTE nu exista doar pentru calificarile primare, ci si la nivelul absolventilor de invatamant superior. Chiar daca numarul absolventilor de Agronomie este ridicat (doar la Bucuresti sunt circa 2.000-2.500 de absolventi anual), multi dintre acestia aleg alte domenii de activitate. Pe de alta parte, pregatirea asigurata in cadrul sistemului formal de educatie universitara nu este armonizata cu practicile agriculturii moderne, absolventii nu au experienta dorita de angajatori, iar specializarile nu sunt corelate cu cerintele curente ale pietei. Pentru angajatorii din agricultura sunt trei paliere ale calificarilor, care trebuie abordate diferentiat:
  • personalul de baza (muncitor agricol/piscicol, legumicultor, crescator animale, tractorist, mecanic agricol etc.) poate fi calificat la locul de munca sau in urma cursurilor de scurta durata (2-4 luni); migratia este mare, de asemenea sezonalitatea, iar in lipsa acestor calificari activitatea nu poate evolua;
  • personalul cu pregatire superioara (inginer agronom), pentru care exista agentii specializate pe angajari in agricultura, care pot furniza candidatii potriviti. Disponibilitatea este insa redusa, iar o solutie poate fi identificarea unor studenti la Agronomie care locuiesc in regiunea angajatorului și care pot fi motivati sa se intoarca acasa pentru un loc de munca asigurat; pentru nivelul de management agricol este de preferat gasirea unor persoane cu experienta, carora sa li se asigure facilitati de relocare sau naveta in functie de situatie. Ciclul de formare a unei astfel de persoane este lung, iar nu intotdeauna exista timpul necesar. In toate cazurile trebuie verificate si programele guvernamentale sau locale derulate prin diverse linii de finantare sau prin reprezentantele Agentiei Nationale de Ocupare si Formare Profesionala.
Ca si in constructii, si in agricultura resursele umane sunt limitate, ceea ce totusi nu impiedica dezvoltarea domeniului. Atragerea insa a unor persoane calificate poate avea un efect major asupra imbunatatirii calitatii activitatii, productivitatii si, implicit, a profitabilitatii.