Cea mai simplă definiţie pentru „bonitatea financiară“ este nivelul de apreciere acordat unui agent economic de către o instituţie bancară la solicitarea unui credit. În esenţă, bonitatea evaluează capacitatea de rambursare a creditului şi se bazează pe indicatori economici: cifra de afaceri, profitul brut/net, rata profitului net, rata lichidității globale, rata solvabilității generale, dar şi pe indicatori de calitate: plan de afaceri şi potenţial economic, experiența managerială, istoricul relaţiei cu banca, istoricul de creditare şi rambursare etc. Prin urmare, bonitatea evaluează atât situația financiară, cât şi „seriozitatea“ companiei. Bonitatea financiară nu are impact doar în acordarea sau neacordarea unui credit, ci influențează, într-o măsură semnificativă, condiţiile de acordare a creditului. Creditele agricole, în funcţie de destinaţie, au valori minime ale avansului cuprinse între 10% şi 25% şi perioade de rambursare între 5 şi 10 ani. Situaţia este similară şi pentru leasingul agricol, indiferent dacă este vorba de leasing financiar sau operaţional. Flexibilitatea cerinţelor formulate este dată atât de reglementările legale în vigoare, cât şi de procedurile interne şi strategia de afaceri a instituției de creditare. Bonitatea financiară îi permite unui client să negocieze condiții mai bune pentru acordarea unui credit, atât la nivelul avansului solicitat, cât şi al termenelor de plată şi garanțiilor solicitate. Alături de capacitatea de plată, la evaluarea bonităţii vor fi evaluate şi aspecte precum:
În concluzie, păstrarea unui istoric de plată cât mai curat şi a unor relaţii de calitate (cu toţi partenerii, organizaţii publice sau private) asigură obţinerea unor condiţii mai bune şi derularea unor afaceri mai avantajoase, pentru toate părţile implicate. Succes!
Un proiect
