Ziarul agricultorilor > Federatii si asociatii profesionale in Agricultura.

Federatii si asociatii profesionale in Agricultura.

Principiul „unde sunt doi, puterea creste” este validat nu doar de istoria miscarilor sindicale, ci si de lobby-ul si presiunea asociatiilor profesionale din diverse domenii de activitate.

Asocierea in scopul unei mai bune reprezentari in fata autoritatilor este o practica bine asezata si in agricultura romaneasca, unele dintre organizatii avand ca punct de pornire inceputul anilor ’90. Astfel, exista numeroase forme de asociere, atat pe activitati si ramuri specifice, cat si la nivel judetean, regional si national. Se poate spune ca ar fi chiar prea multe, ceea ce devine o slabiciune a sistemului prin imposibilitatea consolidarii unei strategii unitare. Invariabil, obiectivele tuturor asociatiilor profesionale sunt in general comune: promovarea domeniului, reprezentarea intereselor membrilor, activitatile de lobby, negocierea politicilor publice din agricultura cu autoritatile, participarea la elaborarea strategiilor si legislatiei in domeniu, reprezentarea in plan intern si extern etc. Complementar, organizatiile mari isi informeaza membrii despre evolutia pietei, organizeaza evenimente si participarea la targuri si expozitii, ofera membrilor sustinere logistica, editeaza reviste sau chiar ofera consiliere pentru accesarea de subventii si finantari. Cele mai reprezentative sunt asociatiile si federatiile nationale, care au o reprezentare relevanta in teritoriu si care devin parteneri de dialog ai autoritatilor. Fara a face un top al importantei, mentionam: LAPAR – Liga Asociatiilor Producatorilor Agricoli din Romania, FNPAR – Federatia Nationala a Producatorilor Agricoli din Romania, APNFL – Asociatia Profesionala Nationala Legume-Fructe , ACEBOP – Asociatia Crescatorilor si Exportatorilor de Bovine, Ovine si Porcine din Romania, Federatia Crescatorilor de Taurine, APCPR – Asociatia Producatorilor de Carne de Porc din Romania, Federatia Nationala PROAGRO etc.

Un aspect specific pentru piata locala este divizarea acestor entitati in diverse organizatii. Spre exemplu, agricultura ecologica are nu mai putin de opt asociatii nationale sau regionale, dintre care: Asociatia Operatorilor din Agricultura Ecologica BIO ROMANIA, Federatia Nationala a Agriculturii Ecologice, Asociatia Bioagricultorilor din Romania BIOTERRA” etc. Similar, pe segmentul „Ovine si Caprine” exista nu mai putin de 69 de asociatii locale/judetene si doua organizatii nationale/regionale: Federatia Crescatorilor de Ovine si Caprine din Romania si Asociatia Crescatorilor de Ovine. Exista totusi o miscare de consolidare a acestor forme de asociere, pe masura ce factorii de decizie inteleg ca puterea de negociere creste direct proportional cu numarul membrilor. Beneficiile apartenentei, directe sau indirecte, la aceste organizatii sunt evidente, implicand: semnarea unui document de aderare si respectarea regulamentelor interne, plata unei taxe si participarea la sedintele periodice. In cele mai multe cazuri, fiecare dintre aceste asociatii are un site, unde exista informatii suplimentare, date de contact si unde se poate depune o cerere de aderare. Daca un asemenea site nu exista, este posibil ca organizatia in discutie sa aiba doar o relevanta locala, iar activitatea sa fie conjuncturala.